Crăciun 2008 - Cântarea profetică a lui Zaharia

Al vieţii fir tot mai grăbit se toarce
Şi vremea ne aduce-n faţă iar un bun prilej,
Când gândul mi se-ntoarce
La amintirile de peste an.

Atunci, în adunarea asta sfântă
Poporul asculta în duh umil
Când ca o trambiţă ce lumi înfrântă,
Vorbea cu-nflăcărare un copil.

Şi ruga noastră cerea cu credinţă
Ca să ne dea Cel veşnic un raspuns
Ca tot mai mult sa toarne biruintă
Şi fiecare să rămână-n inimă străpuns.

Acum, aici în templu ni-e popasul
Şi parcă îngeri vin pe albe scări
Poporul astăzi îşi înalţă glasul
Cu rugăciuni şi binecuvântări.

Iar tu, frate Costel, să fii smerit şi tare
Ca Avraam, prieten bun cu mirele divin
Ca şi Isaac sa fii în încercare
Supus şi-ncrezător în El deplin.

Ca Iacov să ai calea neclintită
spre multe binecuvântate fericiri
Ca Iosif să fii tare în ispită
Acelaşi în necaz şi prigoniri.

Ca Moise să hrăneşti cu drag poporul
Cu mana ce din cer s-a revărsat
Ca Iosua luptând cu Ierihonul
Să faci să cadă ziduri de păcat.

Ca David avântat spre a răpune
Oştiri de duhuri rele care dau fiori
Ca Solomon să-mparţi cu-nţelepciune
Dreptate şi lumină tuturor.

Ca Simon Petru de la Cincizecime
Cu îndrăzneală spune tot ce ai de spus
Ca tânărul Ioan în vremi sublime
Să stai cu drag la pieptul lui Isus.

Ca Pavel să porţi turma de mioare
Cu dragoste, dar şi cu milă pentru oi
Cu bucurie sfătuind pe fiecare
Ca şi un frate scump al fiecăruia din noi.

Şi-apoi, în cerul sfânt în albă măreţie
Când vom ajunge toţi acolo sus
Să ne-ntâlnim din nou cu bucurie
Şi să-L slăvim pentru vecie... pe Isus.